Ai terminat de scris o carte și te gândești că partea cea mai grea a trecut. Într-un fel, așa este. Numai că publicarea unei cărți presupune și alte etape. Iar unele detalii, aparent neînsemnate, îți pot da serios planurile peste cap.
O pagină aleasă greșit în Word, o imagine de slabă calitate, un cuprins făcut manual sau modificările trimise după încheierea tehnoredactării pot însemna ore suplimentare de muncă. Uneori, chiar zile.
Din experiența activității editoriale, am selectat opt greșeli pe care autorii ar trebui să le cunoască înainte de a trimite manuscrisul unei edituri.
1. Trimiți manuscrisul înainte să fie cu adevărat terminat
Se întâmplă destul de des: autorul trimite cartea la editură, iar după câteva zile își amintește că ar mai trebui adăugat un paragraf, schimbat un titlu sau eliminat un capitol.
La prima vedere, nu pare mare lucru. Dar dacă manuscrisul a intrat deja în etapa de tehnoredactare, modificările pot afecta numerotarea paginilor, poziționarea imaginilor și cuprinsul.
Cu cât intervențiile apar mai târziu, cu atât refacerea documentului devine mai complicată.
Cel mai bine este să recitești manuscrisul integral înainte de a-l trimite. Verifică ordinea capitolelor, titlurile, notele de subsol și bibliografia. O ultimă lectură atentă poate economisi mult timp.
2. Consideri că verificarea automată din Word este suficientă
Microsoft Word este un instrument util, dar nu poate înlocui o corectură atentă.
Programul poate semnala cuvinte scrise greșit, însă nu identifică întotdeauna problemele de acord, punctuație sau sens. Uneori, chiar propune modificări nepotrivite contextului.
Într-o lucrare științifică, o formulare ambiguă poate schimba sensul unei afirmații. Într-un roman sau într-un volum de poezii, o intervenție neinspirată poate afecta stilul autorului.
De aceea, corectura trebuie făcută cu atenție, respectând atât regulile limbii române, cât și particularitățile textului.
Nu este suficient ca un cuvânt să fie scris corect. Trebuie să fie și cuvântul potrivit.
3. Începi să scrii fără să verifici formatul paginii
Aceasta este una dintre problemele care pot crea cele mai multe dificultăți în pregătirea unui manuscris pentru tipar. Alegerea corectă a formatului paginii este importantă pentru publicarea unei cărți.
Mulți autori deschid Microsoft Word, creează un document nou și încep să scrie. Nu verifică dimensiunea paginii, pentru că presupun că programul a ales-o corect.
Numai că Word poate folosi, în funcție de configurare, formatul A4 sau formatul Letter.
Letter este un format utilizat în special în America de Nord. Are dimensiunile de 21,59 × 27,94 cm, fiind mai lat și mai scurt decât A4, formatul standard pentru documente în România și în majoritatea țărilor europene.
Ce format alegem pentru publicarea unei cărți?
Cele mai întâlnite dimensiuni sunt:
- A4 (21 × 29,7 cm) – utilizat frecvent pentru documente, manuscrise și lucrări academice.
- A5 (14,8 × 21 cm) – întâlnit la romane, volume de poezii, povestiri și alte cărți literare.
- 17 × 24 cm – utilizat pentru numeroase lucrări științifice, universitare și publicații de specialitate.
- Letter (21,59 × 27,94 cm) – format nord-american, care nu trebuie confundat cu A4.
Alegerea depinde de natura cărții, de cantitatea de text, de prezența imaginilor și tabelelor, dar și de aspectul pe care autorul dorește să îl obțină.
Ce se întâmplă când transformăm un manuscris din Letter sau A4 în A5?
Să presupunem că ai scris o carte de 200 de pagini în format A4, iar pentru tipărire ai ales A5.
Nu este suficient să intri în Word și să schimbi dimensiunea hârtiei.
Odată cu această modificare, se schimbă și poziționarea textului în pagină. Rândurile devin mai scurte, paragrafele se redistribuie, iar unele titluri pot ajunge în locuri nepotrivite.
Imaginile și tabelele își pot modifica poziția. Notele de subsol trebuie verificate, iar numerele paginilor și cuprinsul pot necesita actualizare.
Uneori apar pagini aproape goale, spații mari între paragrafe sau titluri rămase singure la sfârșitul paginii.
Și numărul total de pagini se poate modifica substanțial. Un manuscris de 200 de pagini A4 poate ajunge la mult mai multe pagini A5, în funcție de font, margini, spațiere și conținut.
De aceea, conversia unui manuscris într-un format de carte presupune și verificarea atentă a tehnoredactării.
Sfatul nostru: stabilește dimensiunea cărții înainte să începi redactarea. Dacă manuscrisul este deja terminat, nu încerca să rezolvi toate problemele doar prin schimbarea formatului paginii.
4. Folosești spații și tasta Enter pentru a aranja textul
Este o greșeală mai răspândită decât ai crede.
Unii autori apasă Enter de mai multe ori pentru a începe un capitol pe pagina următoare. Alții introduc spații succesive pentru a centra un titlu sau pentru a alinia anumite elemente.
Documentul poate arăta bine pe ecran, dar numai până la prima modificare importantă.
Dacă schimbi dimensiunea paginii, fontul sau marginile, aceste alinieri improvizate se pot destrăma.
Word are instrumente special create pentru asemenea operații: stiluri pentru titluri, setări de paragraf, întreruperi de pagină și opțiuni de aliniere.
Folosite corect, ele păstrează documentul ordonat și fac mult mai ușoară pregătirea pentru tipar.
5. Alegi coperta doar pentru că imaginea este frumoasă
O fotografie spectaculoasă nu garantează o copertă reușită.
Coperta trebuie să transmită ceva despre carte, să atragă atenția și, în același timp, să permită citirea ușoară a titlului și a numelui autorului.
Contează contrastul, dimensiunea literelor, poziționarea elementelor grafice și calitatea imaginilor.
Mai există un detaliu pe care autorii îl trec uneori cu vederea: cotorul.
Grosimea acestuia depinde de numărul de pagini și de caracteristicile hârtiei folosite la tipărire. Prin urmare, dimensiunile finale ale copertei nu pot fi stabilite corect fără aceste informații.
O copertă trebuie să arate bine nu doar pe monitor, ci și după ce cartea a fost tipărită și legată.
6. Nu faci diferența dintre ISBN și CIP
ISBN și CIP sunt două noțiuni întâlnite frecvent în procesul editorial, dar au roluri diferite.
ISBN este un identificator internațional al publicațiilor. Edițiile și formatele diferite ale unei cărți pot necesita identificatori ISBN distincți.
CIP reprezintă descrierea bibliografică realizată înainte de publicare, pentru lucrările care îndeplinesc condițiile programului.
Nu orice publicație are aceleași cerințe, iar procedurile pot varia în funcție de tipul lucrării.
De aceea, aceste aspecte trebuie discutate cu editura înainte de finalizarea cărții, nu în ultimul moment.
7. Folosești imagini găsite pe internet fără să verifici drepturile de autor
Ai găsit pe Google o fotografie care s-ar potrivi perfect într-un capitol sau pe copertă.
O salvezi și o introduci în manuscris.
Pare simplu, dar imaginea poate fi protejată prin drepturi de autor, chiar dacă este disponibilă public pe internet.
Faptul că o fotografie poate fi descărcată gratuit nu înseamnă automat că poate fi folosită într-o carte destinată vânzării.
Înainte de utilizare, verifică licența, condițiile de reproducere și eventualele obligații de atribuire.
În plus, imaginea trebuie să aibă o rezoluție suficientă pentru tipar. O fotografie care arată bine pe telefon poate deveni neclară atunci când este imprimată.
8. Publicarea unei cărți fără verificarea ultimei versiuni
După săptămâni sau luni de lucru, este firesc să îți dorești să vezi cartea tipărită cât mai repede.
Tocmai atunci apare tentația de a aproba imediat PDF-ul final.
Mai acordă-i însă o lectură.
Verifică dacă toate capitolele încep unde trebuie, dacă numerotarea paginilor este corectă și dacă imaginile sunt poziționate corespunzător.
Uită-te la cuprins, la notele de subsol, la paginile albe și la ultimele pagini ale cărții.
Nu uita coperta: titlul, numele autorului, textul de pe coperta a patra și cotorul trebuie verificate separat.
O greșeală observată înainte de tipărire se poate corecta relativ ușor. După tipărire, lucrurile se complică. De aceea, verificarea ultimei versiuni este esențială pentru publicarea unei cărți.
O carte bine pregătită începe cu un manuscris bine organizat
Publicarea unei cărți nu înseamnă doar tipărirea unui document Word.
În spatele unei cărți care arată bine se află o serie de decizii editoriale: alegerea formatului, corectura, tehnoredactarea, pregătirea imaginilor, realizarea copertei și verificarea formei finale.
Cu cât aceste lucruri sunt stabilite mai devreme, cu atât procesul de publicare poate decurge mai ușor.
Editura Estfalia oferă servicii de corectură, tehnoredactare, pregătire editorială și publicare pentru lucrări literare, științifice și academice.
Dacă ai terminat de scris o carte sau ai un manuscris care trebuie pregătit pentru tipar, ne poți contacta pentru a discuta despre format, servicii și costuri.